Ghid de Glastonbury

Festivalul de arta contemporana de la Glastonbury este cel mai mare festival in aer liber din lume. Glastonbury sau Glasto exista inca din anii ’70 si, fireste, in fiecare an, spatiul destinat festivalului si numarul de scene au crescut proportional cu popularitatea lui.

In 2010, festivalul a avut loc intre 23 si 27 iunie. Biletele puse in vanzare s-au dat in mai putin de 24 de ore si asta se intampla de cativa ani incoace. Practic, oamenii cumpara biletele inca dinainte ca line up-ul sa fie cunoscut, semn ca nu doar muzica este cea ii atrage pe participanti acolo, ci si sutele de activitati disponibile pe parcursul festivalului. Prietenii mei, Andreea si Ion, au fost acolo in acest an si au povestit, pe larg, despre experienta.

Cumpararea biletului

“Biletul a fost 190 de lire, insa vroiam sa iau de mult bilet la Glastonbury. Cand m-am trezit eu, in ianuarie, ca am acesti bani, am descoperit ca totul era sold out. Insa organizatorii au anuntat ca o sa mai aiba o sesiune de re-sale in martie. Asa ca am incercat sa ne inregistram pe site (e obligatoriu, doar asa se pot obtine biletele, prin rezervare online), insa am fost respinsi pentru ca nu aveam poze bune”, povesteste Andreea. “Ideea este ca pe bilet trebuie sa fie fata cumparatorului ca sa se previna traficul de bilete. Si trebuie sa le trimiti poze de buletin. Initial, eu le trimisesem poze cu fundal colorat. Pe urma poze cu mine si cu Ion facute la zid. Astea au fost bune si am fost acceptati”, spune Andreea. Toate biletele de la re-sale s-au vandut in jumatate de zi.

Drumul

De la Bucuresti la Londra cu Wizz Air si de la Londra la Glastonbury cu autobuz al National Express Coach. Aceasta e varianta aleasa de Andreea si Ion. “Biletele de avion au fost scumpe pentru un low cost, 344 de lire, bagaje si taxe, pentru doua persoane. A rip off”, dupa cum spune Andreea. Autobuzul a costat alte 128 de lire. “In total, cam scump”, recunoaste ea. Miercuri la ora 10, cei doi au ajuns in Victoria Coach Station din Londra. La 11 aveau autocar spre Glastonbury. “Ne gandeam ca am ajuns mult prea devreme. Ion se duce sa intrebe de unde ne pleaca autocarul si este directionat spre poarta 19 pentru check-in. Coada noastra insa incepea de la … poarta 9. Pana sa apucam noi sa ne urcam s-au umplut vreo patru autocare. Am plecat cu o ora intarziere fata de ora insemnata pe bilet ceea ce a fost rezonabil avand in vedere numarul foarte mare de oameni. Totul s-a facut sistematic, fara haos, fara probleme. Drumul pana la Glastonbury a fost plin de verdeata, de coline, de oi si de vaci. Somerset-ul mi s-a parut ca scos din filme, exact cum imi inchipuiam ca arata ruralul englezesc. Orasul Glastonbury este incredibil de cochet, cu case pietruite si cu placute la poarta cu numele familiei. Se pare ca, in fiecare an, datorita festivalului, Somerset-ul are castiguri de aproximativ 100 de milioane de lire”, povesteste Andreea.

Cazare

Cand au ajuns la poarta festivalului, Andreea si Ion au aflat ca optiunile de camping nu mai sunt atat de numeroase. “Majoritatea campingurilor se cam umplusera. Partea misto era ca pe hartile festivalului, la intrari, erau inseminate locurile de campare si gradul lor de ocupare. La fiecare 10 – 15 minute, mai stergeau cu buretele ultima cifra, mai adaugau un 5%, astfel incat am aflat exact unde era mai liber. Ne-am luat rucsacii si am pornit-o in cautarea unui loc. La un moment dat, am vazut un camp cu cateva corturi si destul de golas. Ne-am uitat in stanga si in dreapta si am vazut ca scenele erau destul de departe (nu vroiam sa avem zgomot toata noaptea), toaletele erau aproape, oamenii in jur erau chill, asa ca ne-am pravalit acolo. Mai tarziu, am concluzionat ca a fost cel mai bine sa ne asezam acolo pentru ca restul campingurilor erau pline pana la refuz, cu loc minim de calcat printre corturi si cu miros puternic de balega (sa nu uitam ca festivalul are loc pe campurile unei ferme) si cu mult praf”, isi amintesc cei doi.

Zone

Zona de festival este imensa asa ca Glastonbury este impartit in arii tematice. “De exemplu, the Park avea o tema psihedelica gen Alice in Wonderland cu flori mari la intrare si cu tot felul de detalii ciudate. Apoi exista o zona Green Fields compusa din mai multe campuri: Greenpeace Field, Green Kids Field, Healing Field, Greencrafts. Tematica generala a festivalului a fost una eco. Pe urma mai era Stone Circle, acolo unde se adunau new-age-istii si unde toata lumea era pe ceva, amfetamine, iarba, cristal meth, K sau ecstasy”, povesteste Andreea. Ca niciodata in istoria festivalului, la Glastonbury nu a fost pic de ploaie in cele patru zile. Dimpotriva, temperaturile de 40 de grade i-a facut pe participanti sa fie intr-o permanenta cautare a unui loc umbros in care sa se adaposteasca pe timp de zi.

Dusuri

Experienta igienei personale a fost poate una dintre cele mai mari provocari pentru toti participantii de acolo fiind puse la dispozitie doar … zece dusuri. Deh, in spiritul eco la zona Greenpeace. Fireste, functionau pe baza de panouri solare, iar dreptul la dus se castiga printr-un bon de ordine astfel incat sa nu existe haos. “Nu te lasau sa iti aduci produsele proprii si te obligau sa le folosesti pe ale lor, un sapun-sampon bio eco si para eco”, rade Andreea. “In timp ce asteptam sa intram la dus, ne topeam in zona Greenpeace si ne uitam la show-urile lor. Din ora in ora, aveau Ape TV, un cadran de televizor pus cumva peste oameni, in care apareau o tipa si o maimuta care jucau o sceneta. Toata ideea Greenpacea era . Pe lista lor de inamici erau L’Oreal, HSBC Bank si multi altii”, explica Andreea.

Mancarea

“Mancarea era bazata in principal pe carne. Cu exceptia zonei Green Fields unde erau stransi toti vegetarienii, in rest porcul si vaca domneau. Micul dejun era prin excelenta britanic, alcatuit din fasole, carnati, bacon, oua si cartofi prajiti. Pe urma mai era hogroast-ul, un baton de paine taiat pe jumatate in care se indeasa o gramada de porc si pe deasupra se toarna sos de mere. Preturile erau clare. Tot ce era organic era cu 2-3 lire mai scump decat restul mancarii, insa de zece lire reuseam sa mancam amandoi, cu mentiunea ca noi nu mancam oricum prea mult. Am gasit un loc numit Buddha Café (n.red. Andreea e vegana) unde era tot timpul coada. Aveau mancaruri vegetariene si vegane foarte gustoase. Cei care lucrau acolo erau fericiti ca sunt la festival impreuna cu . Un suc de fructe proaspat stoarse costa cam 4-5 lire (n.red. cam 20-25 de lei)”, spune Andreea.

Concertele

Joi, Andreea si Ion au ratat concertele. Obositi de pe drumul din ziua precedenta si cu soarele care ii batuse toata ziua in cap, s-au dus sa doarma dupa-amiaza si s-au mai trezit abia vineri dimineata. “La scena West Holts, niste prieteni ne recomandasera sa-i vedem pe cei de la TuneYards. Concertul a fost unul relaxant. Pe urma, ne-am dus la Other Stage, a doua scena ca marime de la Glasto, unde am vazut putin din The Stranglers si ala cred ca a fost primul soc cu privire la publicul britanic pentru ca toata lumea canta. De abia se mai auzea trupa. Apoi am ajuns la Pyramid Stage, scena principala, unde am ascultat Vampire Weekend pe care ii stiam, asa ca atmosfera a fost foarte misto si ne-am simtit foarte bine. Ne-am reintors la Other Stage unde ne fusesera recomandati Florence and The Machine. Gagica are o super voce. La lasarea serii am avut marea problema ca nu stiam unde sa ne impartim. Aveam de ales intre Gorillaz, Flaming Lips si Groove Armada. Intr-un final, ne-am hotarat sa mergem la Gorillaz pentru ca fusese varianta aleasa in locul lui U2 asa ca ne-am gandit ca va fi un concert la inaltimea asteptarilor”, spune Andreea. “Concertul a fost fantastic, iar Damon Albarn minunat. Au avut o multime de invitati surpriza, de la cantareti sirieni la Lou Reed, Shaun Ryder, Mark E. Smith si Snoop Doggy Dogg. Cel mai mare regret de vineri totusi este ca nu am stiut de concertul lui Thom Yorke. A cantat in The Park si a fost una dintre surprizele festivalului. Nimeni nu stia”.
Sambata, dupa ce Ion a vazut tragicul meci Anglia-Germania, “am fost la Steve Harley and Cokney Rebel. Astia sunt o trupa englezeasca din anii ’70 de glam rock, buba mea”, povesteste Andreea. Seara a fost un alt concert mult asteptat, The Muse. “Muse a fost, de departe, fara urma de concurenta, concertul festivalului”, explica, transant, Ion. “Ideea era ca intr-o seara sa fie U2, iar apoi Muse ca sa se hotarasca cine-i cea mai buna trupa live din lume. Muse versus U2 ar fi fost intr-adevar un meci de urmarit. Pacat ca n-a fost sa fie. Concertul a fost PERFECT! Au fost, atat am aproximat eu, peste 50.000 de oameni. The Guardian scria ca au fost 100.000. La primele melodii nici n-am auzit vocea lui Matt Bellamy fiindca toata lumea canta, de la primul pana la ultimul vers”, povesteste Ion. “Concertul a inceput cu doua mega hituri, Uprising si Super Massive Blackhole. Au urmat New Born, Hysteria, Stockholm Syndrome si Knights of Cydonia. Lumea era in delir. Nu-mi imaginam ca patru oameni pot face atata galagie. Pentru a mai domoli spiritele, au urmat Undisclosed Desires si Guiding Light. Apoi au cantat United States of Eurasia si Butterflies and Hurricanes, dupa care s-au retras. Am observat ca englezilor nu prea le place teatrul asta cu bis-ul. Desi, fara nicio urma de indoiala, toti erau extrem de multumiti de ceea ce au vazut pana atunci, nimeni nu a cerut bis-ul. Toti asteptau cuminti ca trupa sa revina pentru ca stiau ca-i in contract”, spune Ion. “Bis-ul a debutat senzational cu melodia lui U2, Where The Streets Have No Name. Au urmat Starlight, Time is Running Out, iar finalul a fost ca un veritabil orgasm cu Plug In Baby”.
Duminica, Andreea si Ion au stat mai mult la Other Stage unde au ascultat We Are Scientists, MGTM si LCD Soundsystem. “Seara am incercat sa mergem la Stevie Wonder, dar dupa mult inotat prin multime si trei cantece, ne-am dat batuti”, spune Andreea.

Concluzia

“Experienta a fost foarte misto, insa n-as mai repeta-o”, sunt de parere amandoi.
Andreea Vasile