CHANGE THE CITY PRIN LUME | BALTIMORE: OPEN CITY
Fac ce fac si tot la oras ma intorc, oh spatiu al creativitatii mele. Sa-ti arat un alt proiect misto din State, care exploreaza spatiul public si pune in discutie gradul lui de deschidere.
Timp de sase saptamani, in Baltimore s-a intamplat o expozitie, guvernata de studenti si profesori ai Maryland Institute College of Art, in colaborare cu alti academicieni, activisti, artisti sau organizatii comunitare. Baltimore: Open City vorbeste despre orasul-utopia, un sistem deschis si organic, care poate absorbi si armoniza, apropo de participare publica, toate triburile orasului. Ca in majoritatea oraselor americane, si in Baltimore, zic initiatorii proiectului, exista zone bine delimitate in spatiul public – artistii vorbesc despre zidurile invizibile ale urbei – care nu sunt coparticipative la viata orasului. Indicatorii sociali ca educatia sau speranta de viata se remarca diferit in fiecare cartier, fie industrial, suburban etc, iar initiatorii proiectului spun ca inechitatea vine din reziduurile segregatiei rasiale – chestiuni ca housing discrimination, un transport public dezavantajos sau privatizarea spatiului public nu ajuta la crearea unui oras community-based, ci dimpotriva.
Incepand cu aprilie 2011, participantii s-au inscris la tot felul de ateliere creative – de redesenare a spatiului public sau de incurajare a voluntariatului in comunitate – sau field researching prin cartiere, intr-o incercare de redescoperire a orasului (din seria hai sa nu ne mai acrim si sa privim mai cu atentie in jur). S-au lansat dezbateri cu antropologi, istorici sau arhitecti in jurul intrebarii cum ne luam orasul inapoi. Studentii de la arte si prietenii lor alumni au avut o intreaga serie de intalniri cu publicul, despre arta integrata orasului si despre cum vocatia unui artist poate foarte bine fi sa deschida orasul – printre altele, o organizatie care mie mi s-a parut bestiala cerceta cum arta si activismul pot contribui deopotriva la modificarea politicilor privind spatiul public si amenajarea acestuia for the people.
Tot pe filmul sa dam oamenilor orasul inapoi, in paralel cu toata agitatia asta au mai organizat si un call to action pentru proiecte care sa rezolve o problema urbana – adica sa gaseasca oportunitati in lucrarile de infrastructura din oras care sa transforme vecinatatea unei constructii intr-o experienta placuta pentru comunitate. Premiul de zece mii de dolari si posibilitatea de implementare s-au lipit de un proiect care aduce iar arta in discutie ca atitudine de recuperare a orasului – un fel de muzeu de fotografie care imbraca santierul de douzeci si de kilometri cu un content valoros, community generated, despre cartierele si valorile orasului Baltimore, dupa un briefing public la fiecare trei luni.
Baltimore: Open City a generat, imi imaginez, multe idei despre ce inseamna un oras deschis si cum se poate racorda pulsul orasului la suflarea comunitatii. Una peste alta e revigoranta dpdv social ideea, si semnul ca oamenii devin mai atenti la ce se intampla in spatiul public. Simt cum oameni de peste tot incep sa se organizeze si sa experimenteze in spatiul urban, in incercarea de a-si apropria orasul care, intr-un moment de ratacire, s-a pierdut de ei. Eu raman geana sa vad cum se mai leaga ideile si la noi. Hai cu experimentul urban, zic.
