Sper ca astazi suntem pe aceeasi frecventa fiindca ne continuam incursiunea in minunata lume a experimentalistilor cu o portie de trufe vizuale. Ca sa fiu mai exact, ma refer aici la pictura, sculptura si instalatii de arta generatoare de uimire si admiratie. Si e tocmai bine, daca-mi permiteti, fiindca oricum traim intr-o societate care devoreaza tot ce-nseamna vizual.
Stim deja cu totii ca teatrul a fost printre primele forme de exprimare artistica scornite de umanitate. Suntem by default teatrali, drama queens & kings de zi cu zi, ne luam rolurile in serios sau nu; cert e ca teatrul este bunul nostru tovaras de drum.
De la inceputurile imemoriale si pana acum, teatrul s-a schimbat mai mult ca forma decat ca fond: scena, actorii si publicul raman de baza. S-a experimentat foarte mult pe partea de scenarii, ajungandu-se la o forma de teatru foarte abstracta, strans legata de literatura de acest gen – teatrul absurd.
Literatura este un experiment gigantic si on going. Cam ca o mare reactie chimica la care contribuie fiecare noua carte scrisa. In malaxor sunt toti care au scris vreodata ceva, de la Shin-eqi-unninni si pana la Faulkner sau Borges. Toti contribuie cumva; unii-s doar niste pasageri, iar altii devin trendsetteri.
Fotografii. Voinicii care bat strazile cu aparate foto care cantaresc mai mult decat ghiozdanul unui scolar – fotografii impatimiti. Mereu pe faza, mereu on the watch. Vorbim astazi despre aceia dintre ei care au cautat sa depaseasca normele sau status quo-ul pe felia lor. Unii dintre ei se aliniaza unor curente gen modernism, Dadaism, postmodernism sau suprarealism. In orice caz, sunt un fel de Bunuel sau Lars von Trier ai filmului pe film.
Suntem o comunitate eterogena, cu mic cu mare, cu plete sau tunsi cu ciobu, cu sau fara traista de panza, cu sau fara ganduri mari, dar cu siguranta cu vise. Nu suntem de ieri de azi si cu siguranta suntem primii acolo
