Ti-am povestit saptmana trecuta despre primele trei filme care au rulat la metrou in cadrul campaniei Change the City with Creativity, provocata de Grolsch.
Covrigi brasoveni, cu mac sau cu susan, 1 leu bucata. Merdenele cu telemea, branzoaice dulci si aromate, dobrogene bogate, strudele cu mere, langosi cu branza, gogosi cu dulceata, placinta cu branza de vaci si stafide, kurtocs kolacs cu nuca si miere, pateuri si alte foetaje. Imi ploua-n gura numai cand ma gandesc la toate patiseriile citate. Si tin sa precizez ca am stomacul plin. Doar adineauri am infulecat o merdenea proaspat scoasa din cuptor, cumparata de la o taraba din Lipscani. Aceste oaze de panificatie s-au dezvoltat conjunctural, acolo unde nevoia omului este mai mare : la iesirea din metrou, langa statia de autobuz, la intrare in piata, la parterul blocului, in gara… Expresii ale vietii bucurestene prin excelenta, ele sunt locul izbavirii si al pelerinajului cotidian, strangand siruri de oameni, amatori sau cunoscatori in ale-patiseriei de strada, cu totii atrasi puternic de valul de miros de foetaj proaspat. Cum bucuresteanului ii sade bine cu drumul, si mai bine ii sade sa parcurga drumetiile sale zilnice cu desaga plina de bunatatile sus-numite. Si daca pe langa ele mai adauga si o Sana, atunci e fericit.
Pasii rasuna pe dalele tocite, umpland spatiul larg de ritm. Undeva in tavanul sus clipesc neoane, este 11 seara, este putin curent, dar e liniste, e curat, pasii rasuna cand discret, cand apasat. Sub bancile rosii, de plastic uzat, dalele de gresie maro sunt inca lucioase, pete de oglinda putin prafuita, neatinse de niciun pas. Sunt singurele care isi mai aduc aminte de anul in care s-a deschis metroul. Stau incremenite in timp, sterse partial si neregulat de somoiogul femeii de serviciu. Luciul lor pare sa oglindeasca atatea amintiri…
La Romana la metrou de Tatiana Pintea Iesirea de metrou dinspre Mc-ul de la Romana a fost intotdeauna mai mult decat o simpla coordonata spatiala care sa desemneze un loc de intalnire. A fost si este in continuare si asta, dar in vremea cand incepusem s-o ard pe-acolo, iar asta se intampla acum vreo unspe-doispe ani, la metrou se reuneau oameni care veneau din colturi diferite ale orasului, din cartiere sau din centru, din licee de tot felul, oameni de tot felul. Nici acum nu pot sa spun exact ce ne unea ca gasca, care erau trasaturile comune, daca ele existau sau aveau pana la urma vreo importanta. Nici nu stiu prea bine cum am ajuns sa ii cunosc pe toti oamenii aia, cum am ajuns in gasca de la metrou. Era mai mult vorba despre niste tineri liberi a caror singura problema era sa se simta bine si sa se simta bine unii cu altii. O stare de fapt foarte simpla care nu necesita niciun fel de conventii prestabilite ci doar deschidere, entuziasm, muuulta voie buna si un dram de nebunie. Nu eram tocmai copii model. Iarna era intr-adevar mai mult un loc de intalnire din care plecam cu … Citeste mai multe
The Real Underground Party a fost, intr-adevar, una dintre cele mai inventive petreceri din Bucuresti la care am participat in ultima perioada de timp.
