Primul hamburger din Bucuresti. Si primul fast food romanesc.

Other / by Feeder punctRO

Ne-a spus ca il cheamă Scarlat. Nicolae Scarlat. La inceput a fost tovarasul, astazi este domnul, si are o poveste care ne-a lasat cu gura cascata. Noroc ca terminasem de mancat, pe de alta parte, cincisprezece minute mai tarziu ni se lasase iar apa in gură. Si imediat o sa vedeti de ce.

Probabil ca nu voi reusi sa redau cu aceeasi savoare istoria primului hot dog si a primului hamburger din Bucuresti. Un Bucuresti ros pe dinauntru de scleroza ultimilor ani de comunism, stare care se reflecta cu precadere in cultura lui “ce punem pe masa”. Ne aflam in toamna anului 1987 si unui anume Scarlat, lucrator in industria de alimentatie publica, i se cere sa amenajeze un bufet la parterul teatrului Ion Creanga din Piata Amzei. ”Fa si tu o omleta, ceva, vezi si tu ce poti, si serveste-i pe oameni.” Acum pare o banalitate, atunci insa, in anii de glorie a parizerului pane si a tacamurilor de pui, o asemenea dispozitie poate echivala cu un fel de misiune imposibila. Dar tovarasul Scarlat nu stie cu nu. “Sa traiti, tovarase, se face”. Ordinul e ordin.
Imediat se pune pe treaba. Meseria se invata, dar se si fura. Talentat dar si inspirat de filmele americane care circula pe casete video, amenajeaza rapid un spatiu cum nu s-a mai vazut in Bucuresti. “Minuturi Amzei” isi asteapta clientii cu patru mese insirate de-a lungul vitrinei, de-o parte si de alta a intrarii, cu tejgheaua si aparatele de gatit pe peretele opus. O reclama luminoasa scoate in evidenta meniul. Si ce meniu! De la stanga la dreapta, scrie asa: hot dog, hamburger, steak, sandwich. Pe mese, sub tabliile transparente din sticla, se afla fotografiile fiecarui produs, cu ingrediente, gramaj si pret. Va imaginati asa ceva in anul 1987? Cu greu. Dar hai sa vedem retetele.
Un alt prilej de uimire este painea folosita de tovarasul Scarlat. Dupa multa vreme, bucurestenii se reintalnesc in chip misterios cu feliile de tip toast, intr-un oras unde dicteaza autoritar franzela. Un miracol pe care tanarul administrator de unitate il obtine convingandu-i pe directorii de la fabrica de panificatie Plevna sa-i puna acelasi aluat in forma de toast. Intre cele doua felii de toast, gasim si prima reteta de hot dog. Contine omniprezentii carnati de bere, un fel de carnatovursti fara piele, acceptabili, se pare, la gust, dar cu totul detestabili la infatisare. Le da totusi o fata comerciala, taindu-i pe lung, si prajindu-i pe gratar. O baza peste care adauga o frunza de salata, felii de castraveti murati, sos de ciuperci proaspat si un ketchup confectionat dintr-un bulion care de multe ori se prezinta acru, si care trebuie dres cu zahar si mirodenii. Mai departe, pentru hamburger si pentru steak schimba doar carnea. Chifteaua si felia de carne de porc de 60 de grame iau locul carnatovurstilor. Doar sandwichul ramane un clasic, cu sunca si cascaval.
Cele patru sortimente stralucesc vesel oriunde privesti. In reclama luminoasa din spatele tejghelei, in fotografiile de pe masa, in farfuriile clientilor. Clienti, care nu odata, intreaba nedumeriti si aproape in soapta, daca unitatea este particulara. Clar ceva nu e regula, si toata lumea se intreaba cat va tine minunea. Si tine pana in primavera lui 1989 cand, la o inspectie oficiala, un cutare director, intrat probabil ca se se afle in treaba, da ochii peste cap la vederea infamelor denumiri. Le reluam pentru dumneavoastra: hotdog, hamburger, steak si sandwhich.
“Ce nume sunt astea ho-ho-hot-dog si ha-ha-hamburger?” Indignarii directorului, revolutionarul Scarlat ii raspunde cu seninatate. “Sa traiti, tovarase director, dar ce sa fac daca asa se numesc ele. Pe piata avem si cremsnit, crenvurst, baklava.“ Argumentatia e buna, dar insuficienta. Ii salveaza postul, localul si produsele, dar nu si denumirile. Dispar inghitite in formule insipide, raman insa gustul si faima.
Dar ce v-am povestit pana acum e doar felul intai. Desi se poate servi si ca delicatesa. Stiu, nu seamana cu ce v-ati imaginat voi, si totusi sper ca nu v-ati saturat. Urmeaza felul doi, povestea primului fast food din Romania. Personaj principal ramane acelasi Scarlat si il puteti vedea jucand rolul vietii intr-un reportaj american facut in 1991 la Bucuresti. Atentie, urmeaza trei minute din arhiva de aur a gastronomiei bucurestene.

P.S. In prezent, Niculae Scarlat conduce restaurantului Interbellico de pe strada Maria Rosetti 53. O alta poveste gastronomica pe care, de data asta, va invit sa o savurati in direct. Merita!

de Tudor Rares Pop




Back Published 12 Nov 2012 Other
9 comments
Log in to comment
Florin Ivan
4 years

Chiar vroiam sa spun ca acum are un loc unde mananci cele mai cele pizza si paste :D.
Bravo nea' Scarlat, acum inteleg de ce e asa buna mancarea la tine.

Laura Ionescu
4 years

Vizionar gastronomic! Cu accent pe astronomic.

Ioanae .
4 years

hahhaa, El e!
trăiască, înflorească!

în altă ordine de idei, e mega amuzant portretul micului afacerist de imediat după '89.

Bogdan St
4 years

Investite de 254 de dolari si mult tupeu. Tare.

Tudor Vlassa
4 years

Mama dar ce fastfood avea....foarte modern

Remus Toma
4 years

Eu merg de fiecare data cand am ocazia la Intervellico si e locul unde am mancat cea mai buna pizza si cele mai bune paste in Bucuresti! Domnul Scarlat, sau 'nenea', cum ii spunem noi, este intotdeauna prietenos si se bucura sa ne vada! Recomand cu mare caldura localul si va recomand pizza campagnese :-)

Florin Ivan
4 years

Va recomand si pastele de la Interbellico ;)

Dascalu Ecaterina
3 years

Cateva precizari: am locuit in Piata Amzei si va asigur ca inainte de 1989, nu a existat niciun bufet cu hamburger, hot-dog si alte minuni de acest gen. Adevarat, imediat dupa Revolutie, domnul Scarlat a amenajat un Bistro, in locatia de pe coltul din stanga cladirii, ce adaposteste Teatrul Ion Creanga si Consiliul Popular Sector 1. Imi aduc aminte, ca pana in anul '90, in acea locatie functiona un magazin unde se comercializa lenjerie de dama si barbati...nimic mai mult!

Pisleag George
3 years

Dascalu Ecaterina, eu cred ca tu pe acolo ieseai din casa din an in paste. Priobabil te-ai inchis in casa din 88 si pana in 90 ori in perioada aia te-oi fi mutat si nu mai treceai pe acolo

Choose a cover
Choose