ZECE LECȚII DE VIAȚĂ DE LA ARTIȘTI. Sergiu Mitrofan, byron.

Graphic Design / by Grolsch RO

Se spune că viața este o călătorie. Ne-am propus să pășim cu artiștii pe drumul devenirii lor ca să povestim momente care au construit personalitatea și creațiile lor. Pe măsură ce înaintăm în viață este important să ne păstrăm curiozitatea activă. La fel ca atunci când eram copii. Curiozitatea te ajută să afli lucruri noi, să înveți și să evoluezi. Fii curios, cercetează, experimentează până îți găsești drumul și împlinirea. Am stat de vorbă cu Sergiu Mitrofan, cel care ocupă scaunul din fața clapei în concertele byron, însă rolul său în organismul muzical byron este mult mai complex. Este pian, voce, uneori compoziție si întotdeauna art director al trupei byron.

Dacă rockul românesc ar avea niște atleți de performanță, aceștia cred că ar fi cu succes trupa byron. În 11 ani de activitate, byron au făcut performanță discografică si concertistică. Discografia lor este impresionantă, se reinventeaza de la disc la disc și păstrează un lucru constant – o neliniște creativă și o competitivitate cu sine înșiși. Din 2006 și până în prezent muzica trupei byron s-a auzit live în Salina Turda, pe coloana sonoră a serialului “Rămâi cu mine”, dar și a musicalului "Nevestele vesele din Windsor" în regia lui Alexandru Tocilescu și a ajuns până în India. Peripețiile muzicale sunt multe și nu ne ajunge cerneala să povestim făcând dreptate fiecărui act creativ.

Numerele nu sunt atât de importante precum notele (muzicale) în povestea noastră, totuși nu poate trece neobservat parcursul prolific al trupei byron. Discografia lor cuprinde 6 albume de studio, 3 dvduri+1BD, un boxset aniversar 10 ani (11CDuri din care unul nou), 5 albume solo, nesfârșite colaborări, iar artworkul lor a fost imaginat și executat de un singur om: Sergiu Mitrofan aka 6fingers.

Pentru cei nefamiliarizați cu compenența trupei byron, Sergiu este cel care ocupă scaunul din fața clapei în concerte, însă rolul său în organismul muzical byron este mult mai complex. Este pian, voce, uneori compoziție și totdeauna art director al trupei byron. Și n-am terminat pentru că Sergiu nu se face responsabil doar de artworkurile și posterele byron, ci a mai avut și alte colaborări printre care să spunem acum despre The Boxes, Magica, Awake, Cuibul s.a. Pentru că byron este contextul principal și locul unde Sergiu s-a descoperit ca art director o să rămânem aici, dar voi puteți continuați să explorați prin generozitatea online-ului dacă ați găsit inspirațională povestea de față. 

Sergiu Mitrofan a fost invitat în 2006 de Dan Byron să i se alăture pe un nou drum muzical. Primul album este singurul al cărui artwork nu este făcut de Sergiu. Pentru că la momentul respectiv nu știa că poate. La cel de-al doilea, Acoustic Drama, trupa căuta un grafician. Voiau să facă ceva special. Lui Sergiu i-a venit o idee de copertă și a zis că se bagă să facă el. Nu avea deloc experiență dar avea entuziasmul celui care începe să facă ceva din pasiune, entuziasmul celui care învață lucruri noi, iar acest atuuri sunt adesea de neegalat.

De fiecare dată proiectele au venit cu o nouă formă și o nouă provocare, iar lui Sergiu îi plac la nebunie aceste provocări si de fiecare dată le-a transpus vizual. Pentru că byron abordează fiecare proiect cu noi ambiții și standarde și mai sus față de precedentul, o să descoperiți un univers vizual incredibil de bogat în tehnici, inovație, construit cu multă migală și răbdarea unui ‘chinez bătrân’.

Experimentalist.RO: Cum lucrează un artist cel mai bine? 

Sergiu Mitrofan: Mie mi se pare foarte important ca un artist de oricare tip ar fi el să nu fie constrâns. I se dau niște linii generale, niște direcții, dar nu i se zice că “linia aia pe care ai desenat-o nu e bună”. Și atunci mi se pare că ies niște lucruri mișto din asta. 

Experimentalist.RO: Ești în turneu cu trupa, compui, aveți repetiții … când mai ai timp să de ocupi și de grafică? 

Sergiu Mitrofan: Procesul este unul complex. De obicei un proiect grafic durează 1-2 luni, timp în care sunt complet absorbit de proces, adică am uitat de foame, de somn, de toate.

Experimentalist.RO: Cum decurge lucrul la un proiect vizual? 

Sergiu: Știi cum e? Compensezi uneori lipsa de talent cu multă munca. De asta durează așa mult la mine (râde). 

În prima fază construiesc conceptul. Nu plec niciodată mai departe fără să știu exact unde mă duc. Știu exact unde vreau să ajung și încerc mai multe variante până ajung la ceva cât mai apropiat de ce îmi doresc.

Experimentalist.RO: Ce faci tu la nivel vizual este de fiecare dată nou, e un experiment. Și de fiecare dată este ceva absolut suprinzător.

Sergiu: Da, adică nu sunt simple coperte. Totul e integrat. Fiecare album byron a primit un concept vizual. E și o chestie de mândrie profesională. Am vrut ca albumele trupei byron sa aibă o imagine la fel de bună ca muzica lor. Tot timpul ne-am dorit să fim cu un pas înaintea celorlalți.

Am folosit tehnici diferite și pentru că îmi plac provocările și probabil mă plictisesc repede (râde). Așadar, a fost manipulare digitală pe "A Kind of Alchemy", vitralii pe “30 de secunde faimă”, pe ediția aniversară – un box set cu 10 discuri a fost embossing în metal, iar pe "Eternal Return" am lucrat cu mozaicuri de tot felul: din gheață colorată, din paiete, din bomboane, din pastile. 

Experimentalist.RO: Coperți de albume favorite pe care nu le-ai făcut tu. 

Sergiu: Îmi place și minimalismul genial al lui Pink Floyd – Dark Side of the Moon, dar și coperta lui John Mayer – Born And Raised. Știi că a fost făcută pe bune cu toate acele detalii și gravuri, în stilul vechi al tehnicii "french embossing" (o tehnică datând din secolul XVII care mixează pictură și gravură pe sticlă) de unul dintre puținii meșteri rămași care știu cum să realizeze așa ceva. 

E important să spună o poveste. E important să conțină timp și răbdare.

Experimentalist.RO: Care sunt provocările unui grafician de coperte de albume? 

Sergiu: E o perioadă ciudată pentru graficienii de albume. Vinilul era un mediu foarte atrăgător pentru că ai o suprafață mare în care poți să te joci cu detalii, totul se vede, arată într-un mare fel. Pe urmă au venit CD-urile. CD-ul este mult mai mic și implicit trebuie să gândești altfel grafica. E… meschin. Ai 12 cm amărâți în care să înghesui totul. Încetul cu incetul totul se mută online. Noi am încercat să facem pdf-uri la toate release-urile, dar nu toate magazinele online au posibilitatea de a include și partea asta vizuală.

Așa că te poți trezi cu un album cu concept, nebunii și tot felul la care ai muncit ca disperatul căruia nu poți să îi atașezi decât un .jpeg de 1000 x 1000 care nu spune nicio poveste. Și uite așa sunt sărăciți de o experiență complexă și autorul, și ascultătorul. 

O operă muzicală nu este exclusiv o succesiune de cântece, deși spre asta merge acum… spre single-uri și moartea albumului. Din perspectiva unuia care a crescut cu albume concept și muzică progresivă, muzică cu mesaj, ce pot să spun despre prezent...  suntem cu toții bolnavi de shortening attention span. Este semnul timpurilor pe care le trăim. Nu înseamnă că este ceva bun sau rău, este o schimbare și trebuie să ne adaptăm. Nu știu cum anume am putea… poate fiecare album ar trebui să aibă un site. Sau poate experiența VR este o variantă, ar fi ceva imersiv.

Experimentalist.RO: Ai avut dubii că artiștii pot da lecții despre viață. De ce? 

Sergiu: Artiștii sunt în mare măsura autodidacți. Sunt foarte interesați de ceea ce fac și sunt pasionați. Dar până la urmă este un domeniu ca oricare altul. În acest domeniu însă pasiunea este ultra vizibilă. A fi artist înseamnă să ieși pe o scenă, nu neapărat fizică, și să te supui judecății ochiului publicului și a colegilor tăi de branșă. Trebuie să ai nesăbuința și nerușinarea să te “dezbraci” în fața publicului și a colegilor tăi. Dar e important să evoluăm. Orice artist se uită în trecutul său și probabil nu e foarte încântat de unele etape din evoluția sa. Dar sunt etape necesare. Sau poate de asta există producători, persoane cu experiență care să îți spună ce să nu faci.

Experimentalist.RO: Împărtășește cu noi ceva ce te-a învățat viața de artist. 

Sergiu: Ce-mi vine in cap acum ține de cântatul în condiții proaste, cu orice preț, numai sa cântăm. La început, trupele tind să accepte orice, numai ca să acumuleze experiență și să intre în circuit. Privind în urmă, sint multe concerte pe care regret că le-am ținut. Nu e ok pentru tine și nu e ok pentru public, iar asta per total coboară industria în general, îi afectează și pe ceilalți pentru că lași deschisă o experință neplăcută și altor trupe care vor trece prin aceleași situații. Sigur că nu-ți permiți să fii de la început foarte selectiv, dar e foarte important să nu cânți cu orice preț acolo.

Experimentalist.RO: Când se împlinește un artist? 

Sergiu: Eu nu cred că te împlinești vreodată ca artist. În momentul în care te simți împlinit complet este finalul carierei tale, nu mai ai unde să te duci. E important să fii nemulțumit tot timpul. E ca în povestea Mesterului Manole. Puteți să faceți una mai frumoasă? –Putem, putem! –Ei, ia stati voi acolo sus.

 

 Disciplina este foarte importantă în evoluția asta și cred că multora ne lipsește. Până la urmă, arta este un job ca oricare altul. Trebuie să înveți, să te perfecționezi, să încerci să nu te blazezi prea rău. E un job… pe care trebuie să îl iubești.   

Experimentalist.RO: Ce rol joacă curiozitatea în viața ta? 

Sergiu: Curiozitatea sunt eu. (râde) Cred că problema este acum că ai prea multe surse de informare. Suntem atât de disipați în atâtea direcții. Cred că e important să ai o direcție. Iar facebookul ne-a pus tuturor capac. În momentul când am intrat acolo, pentru mine s-a terminat. Sunt prea multe lucruri și nu mai reții ceea ce contează cu adevărat. Trebuie să fii curios exact pe obiectivul pe care ți l-ai propus, altfel te pierzi.

Muzica se infiltrează direct în conceptele vizuale ale trupei byron beneficiind de mâinile și mintea artistului care le-a compus împreună cu colegii de trupă, astfel încât se poate spune că este un răsfăț pentru muzica și fanii săi. Sergiu povestește despre aventurile sale în lume designului grafic pe blogul său. Vă recomandăm să ajungeți acolo pentru că omul este un entertainer și în scris, nu doar pe scenă. 

http://byronmusic.ro/2016/01/grafica-eternal-return-ep-9-pacea-lui-augustus/

Cel mai recent experiment marca byron a fost lansarea unui nou album.. ba nu, rectificăm – lansarea a 5 albume noi – fiecare membru inclusiv Vladimir Ivanov, sunetistul trupei, au compus și lansat câte un album solo în cadrul byron. Și pentru că nebunia trebuia să poarte un nume, i s-a spus Solo Together

Sergiu povestește despre experiența sa personală cu albumul 6:9.

A fost un experiment de autodescoperire, nu știu ce-am găsit acolo, dar a ieșit un album colorat. În tonuri reci, în general. Conventia a fost să fac cîte o piesă despre cîte o culoare. Violet ar putea fi un acid trip reușit dacă n-ar fi despre un capăt de curcubeu înfipt în Islanda. Verdele ferigilor de la antipozi. Blues-ul albastru. Oranjul nebuniei la nivel înalt. Roșul straturilor noastre succesive. Galbenul soarelui de deasupra norilor. Și toate amestecate dau teoretic Gri urban.
Ascultați-l integral și pe culori pe site-ul byron sau aici: 

Urmăriți-le activitatea pas cu pas pe site-ul byron și ne vedem în fața scenei. 




Back Published 27 Jul 2017 Graphic Design
0 comments
Log in to comment
Choose a cover
Choose